|
Directiva asupra Conservarii Pasarilor
si Directiva asupra Conservarii Habitatelor Naturale si a
Faunei si Florei Salbatice asigura un cadru pentru desfasurarea
politicilor in domeniul conservarii naturii de catre Statele
membre UE si reprezinta cele mai semnificative angajamente
internationale luate de aceste State in directia conservarii
naturii. Printre acestea: se adreseaza unei game variate de
probleme si contin obligatii concrete, in special referitor
la realizarea unei retele coerente de arii protejate. Aceste
doua Directive stabilesc nivelul minim de standarde pentru
conservarea biodiversitatii adoptate de catre Statele membre
si care reprezinta o parte esentiala a Celui de al Cincilea
program de Actiune in domeniul Mediului. Mai mult decat atat,
conform Tratatului de la Roma (Articolul 130 r), amendat de
Actul European Unic si ulterior de catre Tratatul de la Maastricht,
masurile UE in domeniul mediului trebuie sa fie integrate
in alte politici ale UE. Aceasta inseamna ca toate politicile
si instrumentele UE trebuie sa fie conforme cu cadrul juridic
al UE in domeniul mediului, lucru aplicabil si acestor doua
directive.
Procesul complex de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana
presupune si cunoasterea si implementarea acestor doua Directive
de o relevanta deosebita pentru declararea unor noi tipuri
de arii protejate, sau acordarea acestor titluri unor arii
protejate deja existente si incadrate in sistemul de categorisire
IUCN. Cele doua Directive mentionate mai sus, presupun printre
altele, desemnarea de Arii de Protectie Speciala si Arii Speciale
de Conservare, care se presupune ca vor forma impreuna in
viitor o retea ecologica denumita Natura 2000 cu scopul de
mentinere si refacere a habitatelor si speciilor listate la
un statut favorabil de conservare. Cand cele doua directive
for fi implementate integral, Natura 2000 va deveni o retea
de mii de arii protejate. De asemenea, Directivele, incurajeaza
Statele membre sa stabileasca coridoare intre ariile protejate.
|
Uniunea Europeana (UE), cunoscuta
anterior sub numele de Comunitatea Europeana este unicul organ
supranational din lume cu responsabilitate in domeniul elaborarii
cadrului legislativ. Pentru tarile membre ale UE, deciziile
strategice cheie in domeniul conservarii naturii sunt luate
la nivelul UE, si nu la nivel national. Directivele emise
de UE sunt legi ale UE care se adreseaza Statelor membre si
subliniaza anumite obiective specifice care trebuie sa fie
atinse intr-o anumita perioada de timp, lasand in responsabilitatea
Statelor membre decizia asupra modalitatii in care acestea
sunt realizate. Directivele sunt adoptate de catre Consiliul
Ministrilor, care este constituit din reprezentantii guvernamentali
ai fiecarui Stat membru, de obicei la nivel ministerial. Spre
deosebire de celelalte tratate internationale, UE pune la
dispozitia Statelor membre, din fondurile sale, grant-uri
pentru implementarea Directivelor. Daca un Stat membru, nu
implementeaza o Directiva, Comisia Europeana poate sa-l dea
in judecata la Curtea Europeana de Justitie. Astfel, se poate
spune ca Directivele UE au avantaje foarte mari comparativ
cu tratele internationale in domeniul mediului si reprezinta
un transfer original de elaborare a politicilor de la nivel
national catre nivel European.
|
Pro
Natura
