Acesta este cel mai important principiu. Intr-o prima faza, categoriile trebuie sa fie atribuite pe baza obiectivului primar de management, asa cum este prezentat in definitiile legale pe baza carora a fost stabilit; obiectivele de management specifice ariei respective sunt de valoare suplimentara. Aceasta abordare asigura o baza solida sistemului si este mult mai practica. Ca urmare, in procesul de includere a unei arii protejate intr-o anumita categorie, legislatia nationala (sau metode eficiente similare, cum ar fi acorduri de principiu sau obiectivele declarate ale unei organizatii non-guvernamentale) trebuie sa fie examinata pentru a identifica obiectivul primar pentru care aria trebuie sa fie gospodarita.

In interpretarea sistemului din 1978, unii au avut tendinta sa confunde eficienta managementului cu obiectivele de management. De exemplu, unele arii declarate legal cu obiective corespunzatoare categoriei II - Parc National au fost mai tarziu incluse in categoria V - Peisaje Protejate pentru ca nu au fost protejate eficient impotriva interventiei brutale a omului. Aceasta reprezinta o confuzie a doua rationamente diferite: ceea ce se intentioneaza a fi o arie protejata si cum aceasta este administrata. WCPA este in proces de a dezvolta un sistem separat de monitorizare si inregistrare a eficientei managementului, in colaborare cu WCMC.. Cand acesta va fi gata, va fi promovat impreuna cu sistemul de categorisire. Informatia asupra eficientei managementului va fi de asemenea colectata si inregistrata la nivel international.

Sistemul de categorisire a fost elaborat pentru a pune la dispozitie o baza de comparatie internationala. Mai mult decat atat se intentioneaza a fi utilizat in toate tarile. Ca urmare, liniile directoare sunt in mod inevitabil generale si trebuie sa fie interpretate cu flexibilitate la nivele nationale si regionale. De asemenea, din natura internationala a sistemului si din necesitatea aplicarii consecvente a categoriilor, rezulta ca responsabilitatea finala pentru determinarea categoriilor trebuie sa fie luata la nivel international (IUCN, avand drept consultant WCPA si/sau Centrul Mondial pentru Monitorizarea Conservarii (WCMC) in colaborare cu IUCN).

Intr-o lume perfecta categoriile IUCN ar fi prioritare, iar sistemele nationale ar trebui sa urmeze terminologia standard. Practic insa, sistemele nationale utilizeaza o serie intreaga de denumiri. De exemplu, 'parcuri nationale' inseamna lucruri total diferite in diferite tari. Multe 'parcuri nationale' declarate la nivel national nu respecta strict criteriile stabilite de Categoria II in sistemul din 1978. in Marea Britanie, de exemplu, "Parcurile nationale" contin asezari umane si o utilizare extensiva a resurselor si ar putea fi atribuite corespunzator categoriei V. In America de Sud, un studiu IUCN recent a descoperit ca 84 la suta din parcurile nationale prezinta populatii umane rezidente semnificative; unele dintre acestea ar putea sa fie incluse mai bine in alta categorie.
Intrucat o foarte mare confuzie a fost cauzata de catre aceasta in trecut, liniile directoare identifica categoriile pe baza obiectivelor lor primare de management, ca si pe baza titlurilor lor specifice. Se face de asemenea referire la titlurile urtilizate in sistemul din 1978, intrucat, cel putin unele, au devenit cunoscute pe scara larga.

Bineinteles ca, la nivel national, vor continua sa fie utilizate numeroase titluri. Datorita acestui fapt, este inevitabil ca un acelasi titlu sa insemene lucruri total diferite in tari diferite, dupa cum titluri diferite in tari diferite pot fi utilizate pentru descrierea aceleiasi categorii de arie protejata. Acesta reprezinta cel mai important motiv pentru care se accentueaza necesitatea unui sistem international de categorisire identificat pe baza obiectivelor de management, un sistem care nu depinde de titluri.

Recomandarea adoptata la Congresul de la Caracas a invitat IUCN sa ia in considerare mai in detaliu punctele de vedere ale anumitor experti potrivit carora o noua categorie este necesara pentru a acoperi predominant arii naturale care sunt "gospodarite pentru protectia diversitatii biologice intr-o asemenea modalitate incat sa asigure un flux durabil de bunuri si servicii comunitatii." Considerarea acestei cereri a condus la includerea in aceste linii directoare a unei categorii in care principalul scop de management este utilizarea durabila a ecosistemelor naturale. Punctul cheie este acela ca aria trebuie sa fie gospodarita astfel incat sa fie asigurata protectia si mentinerea diversitatii biologice pe termen lung. In particular, trebuie sa fie indeplinite patru cerinte:
- aria trebuie sa se incadreze in definitia unei arii protejate,
- cel putin doua-treimi din arie trebuie sa fie si sa continue sa fie in stare naturala,
- plantatiile mari nu trebuie sa fie incluse,
- trebuie sa fie stabilita o autoritate de management.
Numai daca toate aceste cerinte sunt satisfacute, o arie protejata este indreptatita sa fie inclusa in aceasta categorie.

Numarul atribuit unei categorii nu reflecta importanta sa: toate categoriile sunt necesare pentru conservare si dezvoltare durabila. Ca urmare IUCN incurajeaza tarile sa-si dezvolte un sistem de arii protejate care sa indeplineasca obiectivele patrimoniului lor natural si cultural si numai apoi sa aplice una sau toate categoriile corespunzatoare. Pentru ca fiecare categorie umple o anumita "nisa" in termeni de management, toate tarile trebuie sa considere intreaga varietate de categorii de arii protejate, conform necesitatilor.

Aceste categorii prezinta grade variate ale interventiei umane. Este adevarat ca cercetarile arata ca modificarile umane din trecut asupra ecosistemelor au fost de fapt mai mari decat s-a crezut initial si ca nici o parte a globului nu poate scapa de efectele poluarii la distanta si a modificarilor climatice induse de om. In acest sens, nici o zona de pe planeta nu poate sa fie considerata cu adevarat "naturala". Ca urmare, termenul este utilizat aici, asa cum a fost definit in "Purtand de Grija Pamantului" ("Caring for the Earth - A Strategy for Sustainable Living", publicata de IUCN in 1991, reprezentand o actualizare a "Strategiei Mondiale de Conservare", IUCN, 1980): "naturale" sunt ecosistemele in care de la revolutia industriala (1750) impactul uman nu a fost mai mare decat al oricarei specii native si nu a afectat structura ecosistemelor.
Modificarile climatice sunt excluse din aceasta definitie.
In raport cu aceasta definitie, categoriile I, II si III sunt legate in special de protectia unor arii naturale in care interventia umana directa si modificarea mediului au fost limitate; in categoriile IV, V si VI o interventie semnificativ mai mare va fi inregistrata. Intrucat Categoria VI a fost adaugata sistemului mai tarziu, nu se incadreaza in modelul general foarte bine, dar din punct de vedere conceptual se afla intre Categoria III si IV.