Când eram flacau la mama
Hei, ce ploaie si ce vânt!
Dam si eu în fete iama
Fiindca ploua pe pamânt !

Iar când mi-a mijit mustata
Hei ce ploaie si ce vânt!
Tot în râs am luat viata
Fiindca ploua pe pamânt !

Dar de când m-a ars napasta
Hei, ce ploaie si ce vânt,
Si mi-am luat si eu nevasta
Ploua într-una pe pamânt.

Si, de-atunci, batu-o-ar gaia
Fie ploaie, fie vânt,
Beau si eu cât toata ploaia
Care cade pe pamânt.

Piesa-i gata, trag oblonul
Hei, ce ploaie e afara
Daca v-au placut bufonii
Mai poftiti si-n alta seara !

Eu care voiam într-una alt si alt decor
Eu care spuneam prea lesne si oricui mi-e dor
Abia când a plecat plângând si n-a mai fost a mea
M-am îndragostit numai de ea.

R: Simt ca fara ea nu pot respira
Casa e pustie fara ea
În ce-as putea eu sa mai cred acum
As da orice s-o mai întorc din drum.

Eu care veneam acasa c-un surâs formal
Monoton spunând acelasi monolog banal
A plecat mi-am zis dar n-a fost asa
O iubeam numai pe ea.

Am zarit-o pe o strada pentr-o clipa doar
Sa-i vorbesc si sa m-apropii era în zadar
Ea care m-astepta plângând când eu uitam sa vin
Ma privea acum ca pe-un strain.

A trecut atâta vreme de când a plecat
Dar abia acum mi-e draga cu adevarat
Abia acum când locuieste doar la mine-n gând
O iubesc mai mult decât oricând.

Dac-as fi un brad cu aripi
Tu sa fii un vânt de seara
M-as lasa purtat prin aer
Ca o pasare bizara.

Dac-ai fii un colt de casa
Eu sa fiu iedera verde
M-as urca pâna ce timpul
Printre noi nu s-ar mai cerne.

R: Împreuna totu-i prea frumos
Împreuna vântul e pufos
Împreuna suntem de-acum
Pe lungul drum.

Dac-am fi pe-un tarm cu soare
Pe când marea te cuprinde
Eu voi sta pe-un val calare
Asteptându-te cuminte.
Si vom fi un zâmbet suplu
Plutitori ca o aripa
Peste anotimpul dublu
Dintre zbor si dintre clipa.