La marginea pantei abrupte
La un han s-a oprit un strain
Era trist si avea hainele rupte
Si pe masa o cana cu vin.

Un strain ce-nconjoara pamāntul
Stai la mine ramāi doar un ceas
Sa te īntorci īnapoi nu mai ai unde
Īnainte sa mergi ti-a mai ramas.

Mi-amintesc de o vara fierbinte
De-o padure cu muguri pe ram
Mi-amintesc de prieteni si de iubita
Si de-o casa cu mama la geam.

Am ajuns la un mal pe o stānca
Sa-mi īnec tot amarul nu pot
Si ma-ntreb daca apa este adānca
Sa ma-nec azi cu jale cu tot.

Mi-a raspuns ridicāndu-se agale
Avea ochii plini de lacrimi si dor
“Multumesc pentru vinul mariei tale
Eu ma duc azi la rāpa sa mor”.

Acum plīng si nimeni n-aude
Trec printre oameni socot
Īnainte sa merg nu am unde
Īnapoi sa ma-ntorc n-are rost.

Sa mergem amāndoi la strāns de fān
Si soarele sa ne luceasca-n coasa
Din cānd īn cānd īn urma sa-ti ramān
Ca sa te vad aprinsa si frumoasa.
Pe fondul verde sa te decupez
Un fel de nimfa cu picioare brune
Si-n patima magneticei amiezi
Eu sa īmbratisez ce nu pot spune.

Acolo unde nu mai e cuvānt
Si sāngele īncepe brusc sa fiarba
Sa cad asupra ta ca trunchiul frānt
Si-n dragoste sa ne īmbracam īn iarba.
Si sa mirosi a soare si trifoi
Si sa te-ntorci īn paza umbrei mele
Si sa simtim tot cerul peste noi
Si gargarite clinchetind pe piele.

Si lenes scuturāndu-ne de fān
Sa trancanim un soi de amanunte
Din cele ce pe buze mai ramān
Cānd se arata ploaia dinspre munte.
Si sa uitam si noi īntr-adevar
Din forma noastra peste clai ramasa
Iar tu sa-ti aranjezi zburlitul par
Privindu-te īn luciul blānd de coasa.

Saraca inima me’'
Fost-am la doftor cu ie'.

R: Hai hai, inima hai,
La multe rele ma dai
Hai hai, inima hai,
Pe din gios, pe dupa Rai.

La doftor si la potica
Si mi-or zās ca n-am nimica.

Poticaru' asa mi-o zās
Leacuri la inima nu-s.

La inima este un tāfru
Cetera si omu' māndru.

Mai pretine, eu si tu
Sahan n-om vide' Raiu'.

Fi Raiule sanatos
Noi om mer' mai pe din gios.

Fi Raiule cu placere
Noi mai pe din gios om mere.