Este recunoscut ca exista foarte putine sectoare care nu influenteaza ariile protejate intr-un fel sau altul, dar principalele domenii care dau cele mai puternice amenintari asupra ariilor protejate sunt:

agricultura

silvicultura

turismul

transportul

industria

Agricultura inseamna atat o folosire a terenului prin ea insasi cat si exercitarea unei influente puternice asupra activitatilor rurale. Agricultura inseamna, de asemenea, folosirea majora a terenului in categoria V de peisaje protejate si este importanta in multe rezervatii naturale de categoria IV. Ca activitate principala pe terenurile invecinate, are o influenta profunda asupra ariilor protejate din toate categoriile. Mai mult decat orice alt sector, agricultura demonstreaza ca ariile protejate trebuie infiintate si administrate ca parte a politicilor generale de folosire a terenului si nu separat.

Cateva terenuri agricole sunt de o valoare intrinseca de conservare asa cum flora, fauna si peisajul depind de continuarea agriculturii de intensitate mica, deseori traditionale. Abandonarea acestui fel de agricultura duce la mari pagube naturii si peisajului, dar totodata nu toate formele traditionale de agricultura sunt inofensive ecologic. Majoritatea practicilor agricole moderne s-au dovedit deosebit de nocive pentru natura si peisaje. Pentru cresterea productivitatii, au fost distruse numeroase habitate rare, in special prin drenarea zonelor umede si irigarea zonelor aride. Pe alocuri, practicile de tip industrial aproape au eradicat plantele si animalele salbatice. Folosirea intensiva a fertilizatoarelor, pesticidelor si ierbicidelor a dus la poluarea si distrugerea ariilor naturale invecinate – chiar si a marilor din apropiere.

Din fericire, politicile in privinta agriculturii se schimba. in trecut, scopul a fost concentrarea pe cresterea productivitatii, deseori netinand seama de cost, dar surplusurile de hrana, in special din Uniunea Europeana, au dus la masuri de reducere a productivitatii – prin taierea subventiilor, incurajarea „respingerilor” si in alte moduri. Apelurile din partea Acordului General privind Tarifele si Comertul (GATT) pentru Europa au crescut presiunile de a reduce subventiile in productie.

Necesitatea de a reduce productivitatea inca mai ofera o ocazie unica atat pentru reducerea intensitatii productiei cat si pentru scoaterea terenurilor din agricultura, pentru crearea, restaurarea si administrarea habitatelor naturale la o scara mai mare. in ciuda unui oarecare progres, oricum, protectia mediului nu este inca in atentia reformelor Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene. Multe habitate valoroase, sunt inca in pericol din cauza unei intensificari a agriculturii, care este atat necesara cat si daunatoare naturii si peisajului. in mod similar, noile guverne democrate din Europa de Est si Centrala au ocazia de a integra conservarea in politicile pentru agricultura si folosire a terenurilor. Schimbarile fundamentale in politicile agricole pot aduce mari beneficii conservarii si ariilor protejate – si pentru societate.